Revista Eparhiei basarabene a început să apară în perioada arhiepiscopului Antonie.
În acest scop, la Seminarul Teologic din Chișinău a fost creat un colegiu de redacție, din care făceau parte rectorul seminarului, arhimandritul Varlaam, inspectorul preot G. Galin și profesorii M. Skvortsov, A. Parkhomovich, V. Zaushkevici, P. Markov și E. Sakharov.
Programul elaborat de acest colegiu prevedea ca revista să aibă două compartimente: oficial (conținând dispozițiile guvernului privind viața bisericească, directivele Sf. Sinod, știri din eparhia Chișinăului despre deschiderea noilor instituții bisericești, schimbările din tagma duhovnicească etc.) și neoficial (explicări ale Sfintei Scripturi, predici, învățături pentru enoriași, sfaturi pentru păstori și enoriași, știri despre școlile eparhiale bisericești, date statistice etc.).
Astfel, un volum care conține, printre altele: 14 articole; 10 portrete; 3 poze ale clădirilor Seminarului de la Chișinău; procese-verbale ale ședințelor consiliului și ale adunării generale din perioada 24.11.1911 – 11.06.1913; rapoarte cu privire la situația și activitatea Societății Istorice și Arheologice a Bisericii Basarabene; un raport al Sfântului Sinod cu privire la structura eparhiei Chișinăului; o descriere a semnificației crucii din lemn; o povestire despre “fântâna sfântă descoperita în Basarabia în anii 1815-1818”. Deși catalogată drept “eseu scurt”, lucrarea de sinteză a acestui număr (“Instituții spirituale și de învățământ ale eparhiei Chișinăului”) se întindea pe aproape 200 de pagini.
Inspirați de publicațiile acelor vremuri și deținând în biblioteca lui Goga “Lucrările Societății Istorico-Arheologice Bisericești Basarabene” (“Trudy Bessarabskogo tserkovnogo istoriko-arkheologicheskogo obshchestva”), în cadrul căreia este prezentat volumul IX al revistei Societății Istorico-Arheologice Bisericești: o publicație culturală apărută la Chișinău, inițial, doar numere răzlețe, 10 volume în limba rusă, cu peste 250 de pagini fiecare, reprezentanții Muzeului Octavian Goga au inaugurat pe site-ul muzeului o expoziție de carte online.
Inițial, revista era tipărită la tipografia “Luceafărul”, iar din 1921 – la “Tipografia Eparhială”, din 1919 ediția în limba română apărând separat.
Expoziția poate fi vizualizată pe site-ul muzeului Octavian Goga
